Who Am I?
(în română, mai jos)
One of my most vivid memories from that time is the image of my grandparents asking me to read to them from the Bible, moments when they were all eyes and ears. This prompted me to ask my first existential questions and sparked my interest in the meaning of Divinity. My grandfather, a remarkable person, as if made from a different mold than the other villagers, answered simply: “God is not a person; it is a power.”
Around that time, I also experienced my first episode of flu, a sort of mystical flu, I would say, a terrible pain that played a significant role in my life, as I will recount later. I understood early on that suffering and joy are like a binary code, without which survival and spiritual growth would not be possible. I also recall a moment in my thirties when the universe sent me a mysterious being whose face I can no longer remember. He appeared like a shadow and vanished just as quickly, after placing in my hands a wonderful book, "Bhagavad Gita As It Is", by Bhaktivedanta Swami Prabhupada. He asked for only a few coins, so few that you wouldn’t even bend down to pick them up if you found them on the street. That beautiful, weighty book, with verses in Sanskrit and then in Romanian, touched my heart; it was like a cosmic flower that illuminated my eyes. I felt that I had called it to me, that my soul yearned for its truth.
At thirty-three, that same mystical flu from childhood, which recurred several times throughout my life, made me feel physical pain more acutely than ever. That’s when I gave up meat, not just for health, but out of compassion for living beings. How could I harm an animal, knowing its suffering? Vegetarianism, which I have practiced for over 25 years, and veganism for the last two, became my gateway to cosmic light.
By my forties, I even believed I could live solely on light, but my biological body reminded me that I am still human. Yet, I believe the light stored in plants through photosynthesis is the key to the evolution of body and consciousness—an idea that science will one day confirm. The object of human studies evolves alongside the observer, and in due time, a new science will emerge.
Between 2006 and 2015, I wrote five books: "Man Toward Angel", a meditation on the eternal spirit, "Deryzor", a parable filled with blunt humor about the struggle between good and evil, and "The Courage to Be Yourself", a hymn to consciousness and liberation from illusions.
Around 2010–2011, I was very popular in online spiritual circles, but my direct language, ideas about living on light, austerity, and the sacrifices required distanced many—readers, friends, and even family members. They began to see me as strange, and I withdrew like a solitary stag in the heart of the forest. In any case, distancing oneself from people and communities is inevitable for any being thirsting for freedom. Through evolution, every being comes to be alone with their thoughts and plans, seeing that between them and their closest friend lies a distance of thousands of light-years. This happens so we may learn to feel fulfilled solely with the Self.
The negativity of my native village has always followed me, but little by little, I learned to transform it. Today, my blog "The Incredible Path of the CERs" is the only active one of the five I created, a space where I share my vision of the Universe, with its thousands of names.
Thus was born the path of the CERs—Children of the Energetic Realm, or “Cer” in Romanian, which also means Heaven. I founded this spiritual path out of a desire to transcend ignorance and suffering. The principles of the CERs are simple: they renounce animal-based foods to no longer partake in perpetuating pain, practice Raja Yoga to cleanse themselves of mental impurities, have their own version of the prayer of the heart, and, above all, never forget to surrender to Divinity, in good times and bad. “Lord, I place myself in Your hands, please guide me!” is a mantra that has a remarkable effect on my mind.
The CERs have no leaders—the only authority guiding them is their own consciousness, enlightened by the teachings of the beings of the Energetic Realm, written or unwritten.
I firmly believe that “there is no tragedy in the universe,” that death is an illusion of the mind, and the spirit is “eternal, unchanging, and subject to no alteration,” as I wrote in "Man Toward Angel".
I strive to unite spirituality with science. Quantum physics fascinates me—the human mind is like an unpredictable particle, changing its trajectory the moment it is passionately observed. Neuroscience confirms the power of faith. “Everything is moving toward good!” is one of my most powerful personal mantras, practically reshaping my brain, as neuroplasticity confirms. In "The Courage to Be Yourself", I spoke of “the three wonders of divinity”: Autocompletion (the interdependence between the masculine and feminine principles), Autogeneration (the love between man and woman), and Self-Consciousness, the power that unites us with the Cosmic Spirit.
Religions, like all things on Earth, have their lifespan. Only one Divine Being exists, and It will always find expression. I dream of a united human people, freed from illusions, living in harmony with the universe.
I regret the negativity that long shadowed my life, but I realize that no light can emerge in a person unless they first pass through the dark night of the soul.
I want the CERs to inspire the world with love, for people to believe in their infinite possibilities. Perhaps I won’t live solely on prana in this lifetime, but I hope with all my heart that all created consciousnesses will meet in the Energetic Realm.
The universe did not create us for suffering, but for varied and fascinating experiences, which may temporarily seem harsh and merciless. The CERs have left worldly desires and ambitions behind; for them, it is day when others see night; they do not say, like others, that everything ends with this life; for them, death is fleeting, and life, eternal.
I am certain that the CERs’ idea that true human evolution cannot even begin without a vegan diet will keep people away from me, no matter how I share it. My duty is simply not to keep for myself what could help others. Divinity, which always loves us with our own love, I know will protect me from useless popularity that would limit my freedom.
Cine Sunt Eu?
Cine Sunt Eu?
Sunt un CER, un Copil al Regnului Energetic. Povestea mea a început într-un sat din apropierea Iașului, printre oameni copleșiți de greutățile vieții, care își alinau adesea nefericirea în alcool. Copilăria mea a fost marcată de această atmosferă de negativitate, dar și de momente de lumină care mi-au modelat destinul.
Una dintre cele mai vii amintiri din acea vreme este imaginea bunicilor mei, care îmi cereau să le citesc din Biblie, momente în care erau numai ochi și urechi. Acest lucru m-a determinat să-mi pun primele întrebări existențiale și să devin interesat de semnificația Divinității. Bunicul meu, o persoană deosebită, parcă făcută din alt aluat decât restul sătenilor, mi-a răspuns simplu: „Dumnezeu nu este o persoană, ci o putere.”
Tot în acea perioadă am avut primul episod de gripă, o gripă mistică, aș spune, o durere cumplită care a avut un rol important în viața mea, așa cum voi povesti mai departe. Am înțeles încă de atunci că suferința și bucuria sunt ca un cod binar, fără de care supraviețuirea și creșterea spirituală nu ar fi posibile. Îmi amintesc și de un moment de la treizeci de ani, când universul mi-a trimis o ființă misterioasă, a cărei fizionomie nu mi-o mai pot aminti. A apărut ca o umbră și a dispărut la fel, după ce mi-a pus în mână o carte minunată, "Bhagavad Gita așa cum este ea", de Bhaktivedanta Swami Prabhupada. Mi-a cerut pentru ea doar câțiva bănuți, atât de puțini încât nici nu te-ai apleca după ei dacă i-ai găsi pe stradă. Acea carte grea și frumoasă, cu versete în sanscrită și apoi în română, mi-a atins inima; a fost ca o floare cosmică ce mi-a luminat ochii. Am simțit că eu am chemat-o, că sufletul meu tânjea după adevărul ei.
La treizeci și trei de ani, aceeași gripă mistică din copilărie, care s-a repetat de mai multe ori de-a lungul vieții, m-a făcut să simt durerea fizică mai acut ca niciodată. Atunci am renunțat la carne, nu doar pentru sănătate, ci din compasiune pentru ființele vii. Cum aș putea răni un animal, știind ce înseamnă suferința? Vegetarianismul, pe care îl practic de peste 25 de ani, iar de doi ani veganismul, au devenit poarta mea spre lumina cosmică.
Pe la 40 de ani, am crezut chiar că aș putea trăi doar cu lumină, dar corpul meu biologic mi-a amintit că sunt încă uman. Totuși, cred că lumina stocată în plante prin fotosinteză este cheia evoluției corpului și conștiinței – o idee pe care știința o va confirma într-o zi. Obiectul studiilor umane evoluează odată cu observatorul, iar la timpul potrivit o nouă știință își va face apariția.
Între 2006 și 2015, am scris cinci cărți: "Om înspre înger", o meditație asupra spiritului etern, "Deryzor", o parabolă plină de umor contondent despre lupta dintre bine și rău, și "Curajul de a fi tu însuți", un imn pentru conștiință și eliberarea de iluzii.
Prin 2010-2011, eram foarte popular în cercurile spirituale online, dar limbajul meu direct, ideile despre hrana cu lumină, austeritatea și sacrificiile cerute i-au îndepărtat pe mulți – cititori, prieteni și chiar membri ai familiei. Toți au început să mă privească drept un ciudat, iar eu m-am retras ca un cerb singuratic în mijlocul pădurii. Oricum, îndepărtarea de oameni și de comunități este inevitabilă pentru orice ființă însetată de libertate. Prin evoluție, fiecare ajunge să fie singură cu gândurile și planurile sale, văzând că între ea și cel mai apropiat prieten există o distanță de mii de ani-lumină. Lucrurile se întâmplă astfel pentru că trebuie să învățăm să ne simțim împliniți doar cu Sinele.
Negativitatea satului meu natal m-a urmărit mereu, dar, încetul cu încetul, am învățat să o transform. Astăzi, blogul meu "Incredibila cale a CER-ilor" este singurul activ dintre cele cinci pe care le-am creat, un spațiu unde împărtășesc viziunea mea despre Univers, cu miile sale de nume.
Așa s-a născut calea CER-ilor – Copiii Regnului Energetic, sau „Cer” în română, care mai înseamnă și Paradis. Am fondat această cale spirituală din dorința de a transcende ignoranța și suferința. Principiile CER-ilor sunt simple: renunță la alimentele de origine animală pentru a nu mai participa la perpetuarea durerii, practică Raja Yoga pentru a se curăța de impuritățile mentale, au propria versiune a rugăciunii inimii și, mai ales, nu uită să se lase în mâinile Divinității, la bine și la greu. „Doamne, mă las în mâinile tale, te rog călăuzește-mă!” este o mantră care are un efect extraordinar asupra creierului meu.
CER-ii nu au lideri – singura autoritate care îi conduce este propria lor conștiință, iluminată de învățăturile ființelor din Regnul Energetic, scrise sau nescrise.
Cred cu tărie că „nu există nicio tragedie în univers”, că moartea este o iluzie a minții, iar spiritul este „etern, neschimbător și nu se supune niciunei modificări”, așa cum am scris în "Om înspre înger".
Încerc să unesc spiritualitatea cu știința. Fizica cuantică mă fascinează – mintea umană e ca o particulă imprevizibilă, schimbându-și traiectoria imediat ce este observată pătimaș. Neuroștiințele îmi confirmă puterea credinței. „Totul merge spre bine!” este una dintre cele mai puternice mantre personale și practic îmi remodelează creierul, așa cum confirmă neuroplasticitatea. În "Curajul de a fi tu însuți", am vorbit despre „cele trei minuni ale divinității”: Autocompletarea (interdependența dintre principiul masculin și cel feminin), Autogenerarea (dragostea dintre bărbat și femeie) și Conștiința de sine, puterea care ne unește cu Spiritul cosmic.
Religiile, ca toate lucrurile de pe Pământ, au viața lor. O singură Ființă divină există și mereu își va găsi o expresie. Visez la un popor uman unit, eliberat de iluzii, trăind în armonie cu universul.
Regret negativitatea care mi-a umbrit mult timp viața, dar realizez că nicio lumină nu poate apărea în om dacă nu trece mai întâi prin noaptea neagră a sufletului.
Vreau ca CER-ii să inspire lumea cu dragoste, iar oamenii să creadă în posibilitățile lor infinite. Poate nu voi trăi doar cu prană în această viață, dar sper din toată inima ca toate conștiințele create să se întâlnească în Regnul Energetic.
Universul nu ne-a creat pentru suferință, ci pentru experiențe variate și fascinante, care, vremelnic, pot părea dure și nemiloase. CER-ii și-au lăsat dorințele și ambițiile lumești în urmă; pentru ei este zi când pentru alții este noapte; nu spun, ca ceilalți oameni, că totul se termină cu această viață; pentru ei, moartea este trecătoare, iar viața, eternă.
Sunt sigur că ideea CER-ilor, conform căreia evoluția reală a omului nu poate începe fără o hrană vegană, va ține oamenii departe de mine, indiferent de felul în care aș face-o cunoscută. Eu doar îmi fac datoria de a nu păstra doar pentru mine ceea ce ar putea fi de ajutor și celorlalți. Divinitatea, care ne iubește întotdeauna cu iubirea noastră, știu că mă va proteja de o popularitate inutilă ce mi-ar limita libertatea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu