De ce să ne îngrijorăm

De ce să ne îngrijorăm pentru ceea ce va veni după ultima suflare?
Taina este prea mare ca să avem dovezi, dar întotdeauna ne-a făcut bine simțământul adânc, liniștitor, că ne vom întoarce, în cele din urmă, în unitatea divină din care am pornit.
Omul inteligent nu se teme de ce va fi după. El știe că acolo îl așteaptă Acasă. Frica lui cea mai mare este pentru aici, pentru bolile care pot veni, pentru imobilitate, bătrânețe și dependență de alții – toate aceste umbre ale perisabilității trupului.
Cine gândește nu poate să nu le vadă și, văzându-le, să nu tremure.
Dar aceeași inteligență care naște spaima poate și să o alunge.
Ea îi șoptește omului:„Credința și o mentalitatea pozitivă sunt singurii aliați cu care îți poți învinge frica. Cu ele vei trece prin această etapă firească nu doar cu demnitate, ci chiar cu zâmbetul pe buze.”
Bătrânețea nu este doar sfârșit, este anotimpul înțelepciunii, al concluziilor blânde, al recitirii întregii vieți cu ochi calmi. Este pragul de unde sufletul își ia zborul pregătit, împăcat, plin de recunoștință pentru tot ce a fost.
Iar cu aceste concluzii întipărite în ființă totul va fi bine, chiar mai bine decât putem crede, pur și simplu magic.