Când sufletul unei ființe s-a întrupat pe această planetă, a primit un Soare care să-i ghideze pașii. Soarele, cea mai înaltă expresie a Divinității în acest sistem cosmic de legi, i-a oferit energie pentru minte și trup. Experiența vieții i-a arătat, însă, mai târziu, că orice sprijin exterior este temporar, raportat la eternitatea sufletului. Această revelație a pus conștiința ființei într-o dilemă profundă. "Dacă mă voi lăsa la voia întâmplării," și-a spus, "voi porni iar din cea mai neagră ignoranță, iar sufletul meu, identitatea mea absolută, va primi o stea, o planetă și un trup care să-i susțină viața de la nivelul de amibă. Miliarde de ani îmi vor trebui ca să ajung din nou la acest nivel. În tot acest timp, voi suferi cele mai atroce tratamente de la ființele inconștiente care mă vor înconjura. Ce să fac?"
Atunci, Divinitatea, stăpâna Universului, sinele și sursa de energie care i-a creat întreaga materialitate, i-a sclipit acestui om o soluție în minte: "Dacă inima vieții universale este Divinitatea, iar prin asta ea se află în inima oricărei ființe vii, atunci ea există, în mod indiscutabil, și în inima mea. Așadar, dacă atunci când și-a plasat sinele și energia într-o stea a creat un întreg sistem solar, atunci ea poate crea, prin energia din inima mea, un sistem solar nou, perfect funcțional și independent de steaua care susține viața pe planeta pe care mă aflu."
Acest suflet iluminat a înțeles, însă, că sistemul solar nu s-a creat din întâmplare, ci a fost creat de o Ființă anume, prin procese specifice. Din acea clipă, omul acela iluminat a devenit conștient de potențialul infinit al luminii din inima sa. I-a dat un nume și a început să lucreze cu ea zi după zi, la început ca un copil mic, împiedicându-se adesea, exagerând, plângând, învinovățind – comițând o mulțime de greșeli în utilizarea ei. La început, a văzut această lumină ca provenind din Soare, concentrându-se exagerat asupra ei și uitând de sine. Alteori, a văzut-o urcând din chakra de bază până în Sahasrara din vârful capului, iar mai târziu, ca rezidând în inimă. În toate aceste situații, a exagerat cu intensitatea ei, iar o tensiune periculoasă i-a cuprins corpul și creierul, amenințându-i viața cu simptome specifice preinfarctului.
Dar încetul cu încetul, acea ființă tânără pe meleagurile conștiinței, a învățat cum să folosească Lumina Conștiinței din inimă, așa cum a numit-o, cu mai multă înțelepciune și răbdare. A renunțat să se mai grăbească și a găsit nivelul optim de radiație a acestei lumini creatoare din inima sa. A hotărât să nu mai împingă intensitatea acestei energii atotputernice peste capacitatea trupului de a se adapta și a supraviețui noilor condiții. Și-a spus că mai are numeroase șanse de a continua de unde a rămas în viața precedentă pe această planetă, aflând că într-un miliard de ani nu se va schimba nimic dramatic în condițiile de susținere a vieții organice sub acest Soare.
Acea ființă nu mai lasă nicio zi fără a lucra cu Lumina Conștiinței din inimă, dar o face răbdător și conștient de necesitatea adaptării permanente la nivelul de intensitate al energiei și, implicit, al cunoașterii spirituale ce o însoțește. Credința lui că în cele din urmă va deveni el însuși o stea, pornind de la această Lumină a Conștiinței din inimă, este de acum imună la argumentele ignoranților și ale răuvoitorilor. El adună pic cu pic, viață după viață, și când va veni timpul va străluci ca Soarele și va fi liber să-și creeze propriul lui sistem solar, cu forme și culori care să răspundă dorințelor sale conștiente și sensibile, la cel mai înalt nivel de fericire care poate exista. Desigur, toate acestea se vor întâmpla respectând viața oricărei ființe care-l înconjoară azi și încercând să trăiască în cea mai bună armonie cu Universul.
Acea ființă a devenit conștientă că viața oricărei alte vietăți este sfântă și nu mai consimte să ucidă vreo una pentru a-i mânca trupul, chiar dacă acea ființă se află la nivelul de conștiință al animalului inferior. Această ființă, care se transformă deja cu ajutorul Luminii Conștiinței, știe și transmite tuturor semenilor săi că Universul nu este o sumă a unor dimensiuni materiale, ci o sumă de potențialități infinite. Universul nu va deveni exagerat de aglomerat dacă fiecare ființă vie își va crea propriul său sistem solar, precum a fost explicat mai înainte. Potențialitatea Universului este infinită, iar calea prin care o ființă poate deveni propriul său stăpân, în sens absolut, este deschisă tuturor. Ba chiar este inevitabilă; tot ce diferă este timpul în care acest proces este realizat, cu consecințele de rigoare pentru sufletele leneșe care vor trebui să repete toate întâmplările triste și, în timp, amplificate, ale acestei vieți.
Cei care au o viață frumoasă dar nu sunt conștienți de importanța muncii spirituale este posibil să o aibă ca o încercare, în timp ce alții pot avea o viață grea tocmai pentru a se trezi și a-și găsi scopul. Variantele sunt numeroase și personalizate pentru fiecare. Ceea ce este recomandat cititorului acestor rânduri este trezirea și atenția. Cu acest început, el va începe să iasă din marasmul incertitudinii și să-și găsească propria lui cale către o stea liberă și luminoasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu