Lumina, un efect al iubirii

(For our non-Romanian readers: Please use the Translate widget above to view this article in your preferred language.)


Când a apărut lumina, Universul a produs-o din iubire. Soarele o produce tot din iubire. Un om își poate crea, la rândul lui, un mic soare interior tot prin iubire. Eu cred că sentimentul cald pe care îl simțim în piept atunci când iubim este o sursă de energie din care inima noastră spirituală crește. Cred că, în timp, această inimă ne poate depăși corpul în dimensiune, apoi poate depăși Pământul și, în cele din urmă, poate crea o stea nouă.

Puterea iubirii este nelimitată, precum căldura; a urii însă este limitată, precum frigul. Peste o anumită limită, ura nu mai are nicio motivație și se sfârșește. Electronii încetează să se mai învârtă în jurul nucleului atomic, iar forma de existență alcătuită din acei atomi își dorește moartea absolută. Dar acest fapt nu se întâmplă, pentru că în atom există un nucleu ce are înmagazinat în el un fragment din Inteligența Absolută care intervine de la sine atunci când temperatura minimă absolută este atinsă. Ființa iubește din nou și revine la viață.