Stabilitate

(For our non-Romanian readers: Please use the Translate widget above to view this article in your preferred language.)


Sinele, Divinitatea, Ființa—această realitate vie, cu mii de nume, îmi dă tot mai multe semne că ar trebui să mă concentrez pe lucruri mai stabile decât omul.

Omul, îmi spune ea, este o mână de praf pe care vânturile vieții îl bat încoace și încolo. De îndată ce-l vezi într-o formă și începi să ai încredere în el, același vânt nemilos îl spulberă și-l reașează într-o altă formă, care de această dată îți poate fi ostilă.

Îmi cere să-mi îndrept atenția spre lucruri mult mai stabile, dar la fel de vii ca și el, precum copacii, munții, râurile, marea, Luna, Soarele și cerul. Mă asigură astfel că sufletul meu își va găsi liniștea, evitând o imensitate de dezamăgiri.

Aceste dezamăgiri nu vin în esență de la felul cum sunt tratat în mod personal, ci mai degrabă din modul în care omul se comportă cu semenii săi, cu animalele și cu întreaga natură.