Cine a creat Universul?

(use the Translate app from the Blogger menu ≡ to read the article in your preferred language)

****

​Lumina în sine este lipsită de calități spirituale. Ne-o demonstrează din plin membrii unor secte religioase din trecut care au încercat să o folosească cu acest scop. Toată ziua ei priveau Soarele și încercau să o conducă prin corpul și creierul lor. Majoritatea însă au sfârșit prin a orbi și a deveni rigizi ca un stâlp înfipt în pământ. Ei nu și-au dat seama de un adevăr fundamental:  lumina nu este o realitate în sine ci un efect al iubirii.

​Când a apărut lumina, Universul a produs-o din iubire. Soarele o produce tot din iubire. Un om își poate crea, la rândul lui, un mic soare interior tot prin iubire. De fapt, noi, CER-ii, credem că sentimentul cald pe care îl simțim în piept atunci când iubim este o sursă de energie din care inima noastră spirituală crește. Avem motive să credem că, în timp, această inimă ne poate depăși corpul în dimensiune, apoi poate depăși Pământul și, în cele din urmă, poate crea o stea nouă. Puterea iubirii este nelimitată, precum căldura; a urii însă este limitată, precum frigul. Peste o anumită limită, ura nu mai are nicio motivație și se sfârșește. Electronii încetează să se mai învârtă în jurul nucleului atomic, iar forma de existență alcătuită din acei atomi își dorește moartea absolută. Acest fapt însă nu se întâmplă, pentru că în atom există un nucleu care are înmagazinat în el un fragment din Inteligența Absolută ce intervine de la sine atunci când minusul absolut este atins. Forma metalică și pietroasă, care mai demult a fost o ființă, redevine ființă și începe să se încălzească iarăși prin iubire. Prin această iubire, ea poate ajunge la miliarde de grade dacă perseverează, iar energia ei internă devine astronomică.

​Această ființă de o calitate neînchipuită, perseverând, poate deveni esența spirituală sau singularitatea astronomică ce naște universuri. La fel ca stelele care creează spațiu nou prin apariția lor, această singularitate absolută poate crea tot spațiul-timp al unui nou univers. Dar totul începe de la iubirea pe care ea a simțit-o într-o bună zi ca fiind singura alternativă pe care o are la dispoziție pentru a fi fericită.

​Nu putem ști câte ființe pot crea un nou univers, dar teoretic toate care trăiesc acum pot reuși. Realitatea fiind o sumă de potențialități și nu de dimensiuni fizice, noi, CER-ii, credem că toate ființele își pot crea propriul lor univers de cel puțin 93 de miliarde de ani lumină în diametru, cât se crede că are Universul nostru acum. Dar asta nu se întâmplă, deoarece mai înainte de a ajunge aici, toate ființele evoluate fuzionează între ele, contribuind la crearea unui singur univers și nu a mai multora. Prin dragostea ce le leagă acum, Ființa originală care a creat Universul nostru – totalitatea care se regăsește în fiecare din noi și pe care o numim "Eu" – se întoarce în sinele său, devenind o singularitate. Apoi, prin Big Bang, ea se divide din nou, devenind o comunitate de ființe care, prin relațiile și experiențele interconectate, fac deliciul vieții.

​Nu este un secret pentru niciun om evoluat spiritual că Divinitatea este o reflecție a Eului nostru absolut. Civilizația a început cu această revelație, iar noi, oamenii, vom putea să creștem emoțional doar dacă o vom privi ca pe un simbol al sublimului și o vom iubi cu toate puterile noastre.