Absurditatea supărării

(For our non-Romanian readers: Please use the Translate widget above to view this article in your preferred language)

Este o mare greșeală să ne supărăm pe oameni. Nu are sens să te superi pe cineva doar pentru că își exprimă limitele. Este ca și cum ai învinovăți un metru de tâmplărie că nu măsoară un metru și jumătate. În loc să ne risipim energia pe ceea ce nu putem schimba, mai bine să ne concentrăm pe ceea ce stă în puterea noastră. Creșterea unei ființe, a unui obiect sau a unui sentiment cere timp și răbdare. Este absurd să credem că supărarea noastră va grăbi acest proces. Totul evoluează în ritmul său natural. Nimic din ceea ce este viu acum nu cunoaște moartea absolută. În loc să ne lăsăm pradă supărării, am putea alege să observăm cu amuzament tot ce ne înconjoară, hrănind astfel bucuria și compasiunea, nicidecum critica. Gândurile noastre lipsite de căldura inimii pot hrăni negativitatea; de ce să alegem întunericul când avem lumina?