Puterile mele magice

Există scrieri religioase, dar și științifice, conform cărora cel care are o credință absolută în Sinele său poate comanda materiei.
Trebuie să recunoaștem că toate religiile au o sursă comună, anume geniul omenesc, exprimat mai întâi prin intuiție, iar apoi prin practică. Legenda nașterii Mântuitorului, a lui Iona înghițit de balenă, a dreptei judecăți a lui Solomon și multe altele au circulat prin toate religiile antice. Faimoasele cuvinte atribuite lui Iehova: „Eu sunt cel care sunt”, cu care el îl întâmpină pe Moise, au circulat si prin hinduism cam în aceeași perioadă de timp.

Lui Iisus îi sunt atribuite cuvintele: „Dacă ați avea credință măcar cât un bob de muștar ați spune acestui munte să se arunce în mare și el v-ar asculta”.
Prin Iisus am în vedere un fragment extraordinar al geniului uman, și nu neapărat o persoană fizică, 

Devenind una cu Sinele și Sursa de viață a acestui Univers prin credință, am reușit să înfăptuiesc câteva lucruri extraordinare care în limbajul obișnuit sunt numite minuni. Nu  au fost scopul practicilor mele spirituale, dar nu le-am putut refuză dacă mi-au fost oferite.

La început m-au înspăimântat, fiindcă, îmi spuneam, trebuie să ai o conștiință ireproșabilă ca să nu le folosești împotriva altor oameni. Dar încetul cu încetul le-am acceptat, întărindu-mi încrederea în sine și puterea de a le controla. M-am ferit să le arăt cuiva și le-am folosit foarte rar pentru a-mi îmbunătăți condițiile de viață, fiindcă pentru a le folosi trebuie să le cumperi și uneori trebuie să plătești mai mult decât fac.

Iată, în continuare, o parte dintre ele:

Când sunt prins într-o activitate pot să răspund la un apel fără să mă ridic, chiar dacă telefonul se află la câțiva metri distanță.

Pot să poruncesc televizorului să se închidă sau să se deschidă.

Pot vedea orice film doresc poruncind televizorului să mi-l arate instant.

Pot să am scris în fața ochilor, ca pe o foaie de hârtie, orice carte și orice informație pe care mi-o doresc.

Pot să poruncesc vântului să înceteze și ploii să nu mă ude.

Pot zbura și chiar mă pot teleporta în orice loc de pe Pământ.

Pot fi în aceeași cameră cu orice om care citește ceva scris de mine.

Dar, așa cum v-am spus, încerc să folosesc cât mai puțin aceste puteri extraordinare. Le iubesc mai mult pe cele care acționează direct asupra sufletului uman și îmi place să iau durerile oamenilor cu mâna, bucurându-mă că zâmbetul le-a revenit pe față. 

*

Explicarea puterilor mele magice

Sunt sigur că unii ați înțeles imediat în ce constă puterile mele magice. Au înțeles ce minune sunt eu - ființa vie.

Am să vă explic acum cum funcționează minunile pe care vi le-am expus, reamintindu-vă că ele sunt doar o parte infimă a celor pe care le am la dispoziție.
Sinele Universului, prin geniul uman, a făcut toate minunile pe care le vedeți în jurul vostru și prin credință vă puteți uni cu el.

În articolul anterior am vorbit despre puterile mele magice asupra materiei și vă jur că nu am mințit deloc. Iată cum funcționează ele:

Pot să răspund la telefon în timp ce se află la câțiva metri de mine, fiindcă folosesc hands-free.

Pot închide și deschide televizorul de la distanță, fiindcă folosesc telecomanda.

Pot avea în fața ochilor cu un search cărți în engleză și în română, că mi-ar trebui un milion de ani tereștri ca să citesc măcar câte o propoziție din fiecare.

Pot să-i poruncesc vântului să înceteze, pentru că am casa mea și îi pot închide ușa în față.

Pot să poruncesc ploii să nu mă ude folosind o umbrelă.

Pot să zbor, fiindcă geniul uman a descoperit aparatele de zbor.

Mă pot teleporta oriunde, fiindcă internetul îmi arată imagini de pretutindeni, iar eu doar trebuie să-mi închipui cum este să fii acolo.

Pot să fiu în aceeași cameră cu cel care citește ceva scris de mine, fiindcă în acel moment eu sunt în mintea lui.

Pot lua durerile fizice ale apropiaților printr-un masaj ușor și uneori printr-o mângâiere.

Pot vindeca sufletul rănit al unor oameni printr-un cuvânt sau un zâmbet.

*

Ați citit vreodată despre istoria patului?! Până prin secolul optsprezece în Europa oamenii obișnuiți dormeau în grajduri, împreună cu animalele, pe niște scânduri bătute în pereți, pe de o parte ca să se încălzească de la balega proaspătă și de la răsuflarea animalelor, iar pe de o parte ca să le păzească de hoții care mișunau pe toate drumurile. Dacă nu ar fi fost acei „nebuni” - inventatorii, care să-și fi folosit logica, rațiunea și încrederea în sine, astăzi mai mult decât probabil, am fi dormit pe aceleași paturi și ne-am fi încălzit la fel.

Inventatorul (Descoperitorul, Căutătorul) era tatăl lui Belle, adică al Frumosului, de care oamenii normali, precum Gaston și prietenul lui, râdeau, numindu-l „Nebunul acela”. Fără acești „nebuni” care au crezut în Sine, respingând iluzia religioasă, astăzi nu ar fi fost nicio minune și am fi trăit cu toții, „normal”, ca pietrele căzute într-o prăpastie.

Religiile își pierd credincioșii, fiindcă oamenii înțeleg tot mai mult că doar ei singuri își pot fi mântuitori.

Nu se poate altfel, fiindcă dacă primești ceva numai pentru că te-ai ploconit ca un cerșetor, nici nu prețuiești lucrul primit și nici nu te prețuiești pe tine!

Niciodată omul nu a fost mai educat, mai sătul și mai îmbrăcat ca acum. Niciodată înțelepciunea, dragostea și compasiunea nu au fost mai răspândite ca acum. Niciodată nu au fost condiții de informare și de analiză a cauzelor suferințelor omenești ca acum. Iar dacă mulți oameni încă suferă, mai ales emoțional, asprimile vieții, este din cauza celor semănate în trecut, când religiile și tiranii au încurajat separatismul, xenofobia, rasismul, jaful prin violență, dușmănia dintre om și om și națiune contra națiune.

Dacă mai există suferință este pentru că atât individual, cât și raportat la grupuri mai mari, cum ar fi popoarele, vechile practici încă se mai folosesc datorită conservatorismului pe care mulți îl mai practică. Există suferință pentru că încă o mare parte din oameni se închină unor zei primitivi și sângeroși care incită oamenii la ură între națiuni și între pături sociale. Mai există suferință fiindcă o bună parte din oameni preferă să nu acționeze în niciun fel pentru rezolvarea problemelor lor pe baze raționale și încă mai așteaptă „să cadă pară mălăiață în gura lui Nătăfleață”, închinându-se la pietre, la vopsea și la scânduri. Mai există suferință fiindcă unii oameni nu au înțeles că o dată cu evoluția omenirii și zeii lor au evoluat, fiindcă întotdeauna ei au fost creația omului, și nu invers. Mai există suferință fiindcă mulți oameni nu văd încă sursa lumii lor și supremația absolută a Sinelui.

O lume justă este aceea în care efectele urmează cauzelor, iar recolta depinde întotdeauna de sămânța folosită. Putem acționa foarte puțin asupra efectelor tragice pe care unele ființe le trăiesc acum, fiindcă în Viața Cosmică, despre care noi nu ne mai amintim nimic, o cauză nefastă s-a semănat, și urmașii trag ponoasele. Nu există nicio injustiție aici, pentru că întotdeauna copilul este persoana și energia transformată a părintelui.

Pentru rezolvarea asprimilor care mai bântuie încă viața unui număr destul de mare de oameni nu există decât soluția educării, încă din cea mai fragedă copilărie, a dragostei și a respectului față de aproapele tău pe baze raționale. Visez la o lume în care Conștiința/ Conștiența de Sine va fi predată în școli, încă din clasele primare, fiind cel mai important obiect de studiu. Visez la o lume în care înțelepciunea celor realiști și puternici, care au respins atitudinea lui „pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață,” beneficiind desigur și de șansă, strângând averi considerabile, vor dona o mare parte din surplusul lor celor nevoiași, nu atât pentru rezolvarea problemelor curente precum ar fi hrana, îmbrăcămintea și sănătatea, aspecte care oricum nu trebuie omise, dar în primul rând vor dona din averile lor pentru educația copiilor, care trebuie să învețe încă din fragedă copilărie valoarea rațiunii și a prieteniei universale.

Un părinte înțelept și un sistem de învățământ corect nu vor omite să amintească mereu copilului că într-o viață aici pe Pământ, și poate în realitatea cosmică (de care însă nu putem ști nimic cu certitudine), fericirea depinde numai de capacitatea de a-ți fi propriul tău stăpân și de a vedea că sursa tuturor puterilor tale este în sine.

Cu literă mică sau mare Sinele este doar unul și doar iluzia vă face să credeți că, fiind vii, poate exista ceva separabil în ceea ce este unic, indivizibil, indestructibil și etern.

De aceea un Cunoscător al Sinelui, din interiorul său, devine Cunoscător al Sinelui din orice ființă a universului, iar prin cunoaștere realizează că Sinele absolut și el una sunt.