O singură ființă
(use the Translate app from the Blogger menu ≡ to read the article in your preferred language)
****
Pe drumul nostru firesc spre Absolut, cu cât ne apropiem de țelul suprem, cu atât devenim mai mult o singură ființă. Unii au ajuns deja la ideile mele demult, alții le vor descoperi în curând. Pe măsură ce timpul curge, calea se simplifică, ramificațiile secundare se risipesc, iar drumul principal devine tot mai clar. Mergând înainte ne unificăm inevitabil în tentativa de a ne regăsi Sursa – izvorul care deține răspunsurile la toate întrebările. Odată cu aceste răspunsuri, vom gusta bucuriile infinite ale existenței.
Poate, atunci când ne vom contopi cu Sinele absolut – sau, în limbaj științific, ne vom reuni în singularitatea care a dat naștere Universului prin Big Bang – vom transcende timpul, oprindu-i curgerea infinită. Pentru un observator din afară, această odihnă în extazul suprem ar putea părea eternă, dar pentru noi va fi doar o clipă, cea mai scurtă pe care o putem percepe.
Apoi, vom porni din nou în dansul cosmic al expansiunii și al reîntoarcerii acasă, retrăind nașterea Universului și a vieții. Este bine să realizăm această posibilitate logică încă de pe acum, pentru ca subconștientul să aibă timp să și-o asume, acceptând că aventura vieții nu s-ar putea desfășura altfel. Vom fi pentru o vreme jertfiți pentru viața altor vietăți, dar, treptat, ne vom întări puterile pentru a ieși din condiționările lanțului trofic, orientându-ne spre bucurii și trăiri pozitive, practic infinite.
Noi, oamenii, ne aflăm acum la începutul acestui drum al descoperirii laturii luminoase a vieții. Indiferent ce alegem – să mergem înainte, să zăbovim sau să ne întoarcem un pas – vom găsi justificări pentru fiecare cale. Orice decizie vom lua va fi în regulă. La finalul aventurii oricum vom ajunge toți odată. Ușile nu se vor deschide până ce toți nu vom fi unul. De pe cele mai înalte trepte ale Universului material îl vom contempla cu bucurie, așteptându-i pe ceilalți. Până atunci, a ajunge în această postură privilegiată este scopul nostru individual, căci cu cât vom fi mai aproape de Absolut cu atât mai mari vor fi bucuriile vieții.
****
Pe drumul nostru firesc spre Absolut, cu cât ne apropiem de țelul suprem, cu atât devenim mai mult o singură ființă. Unii au ajuns deja la ideile mele demult, alții le vor descoperi în curând. Pe măsură ce timpul curge, calea se simplifică, ramificațiile secundare se risipesc, iar drumul principal devine tot mai clar. Mergând înainte ne unificăm inevitabil în tentativa de a ne regăsi Sursa – izvorul care deține răspunsurile la toate întrebările. Odată cu aceste răspunsuri, vom gusta bucuriile infinite ale existenței.
Poate, atunci când ne vom contopi cu Sinele absolut – sau, în limbaj științific, ne vom reuni în singularitatea care a dat naștere Universului prin Big Bang – vom transcende timpul, oprindu-i curgerea infinită. Pentru un observator din afară, această odihnă în extazul suprem ar putea părea eternă, dar pentru noi va fi doar o clipă, cea mai scurtă pe care o putem percepe.
Apoi, vom porni din nou în dansul cosmic al expansiunii și al reîntoarcerii acasă, retrăind nașterea Universului și a vieții. Este bine să realizăm această posibilitate logică încă de pe acum, pentru ca subconștientul să aibă timp să și-o asume, acceptând că aventura vieții nu s-ar putea desfășura altfel. Vom fi pentru o vreme jertfiți pentru viața altor vietăți, dar, treptat, ne vom întări puterile pentru a ieși din condiționările lanțului trofic, orientându-ne spre bucurii și trăiri pozitive, practic infinite.
Noi, oamenii, ne aflăm acum la începutul acestui drum al descoperirii laturii luminoase a vieții. Indiferent ce alegem – să mergem înainte, să zăbovim sau să ne întoarcem un pas – vom găsi justificări pentru fiecare cale. Orice decizie vom lua va fi în regulă. La finalul aventurii oricum vom ajunge toți odată. Ușile nu se vor deschide până ce toți nu vom fi unul. De pe cele mai înalte trepte ale Universului material îl vom contempla cu bucurie, așteptându-i pe ceilalți. Până atunci, a ajunge în această postură privilegiată este scopul nostru individual, căci cu cât vom fi mai aproape de Absolut cu atât mai mari vor fi bucuriile vieții.
Comentarii
Trimiteți un comentariu