Things more stable than man

(în română, mai jos)

The Self, Divinity, Life—this living reality, with thousands of names, gives me more and more signs that I should focus on things more stable than man.

Man, this ineffable presence tells me, is a handful of dust that the winds of life toss to and fro. As soon as you see him in one form and begin to trust him, that same merciless wind scatters him and rearranges him into a different form, which this time may be hostile to you.

It urges me to turn my attention toward things much more stable, yet just as alive as he, such as the trees, the mountains, the rivers, the sea, the Moon, the Sun, and the sky. It assures me that my soul will find its peace, thus avoiding a multitude of disappointments.

These disappointments don't necessarily come from a personal level, but rather from the way man behaves toward his fellow man, animals, and the whole of nature.

*

Sinele, Divinitatea, Viața—această realitate vie, cu mii de nume, îmi dă tot mai multe semne că ar trebui să mă concentrez pe lucruri mai stabile decât omul.

Omul, îmi spune această prezență inefabilă, este o mână de praf pe care vânturile vieții îl bat încoace și încolo. De îndată ce-l vezi într-o formă și începi să ai încredere în el, același vânt nemilos îl spulberă și-l reașează într-o altă formă, care de această dată îți poate fi ostilă.

Îmi cere să-mi îndrept atenția spre lucruri mult mai stabile, dar la fel de vii ca și el, precum copacii, stâncile, râurile, marea, Luna, Soarele și cerul. Mă asigură astfel că sufletul meu își va găsi liniștea, evitând o imensitate de dezamăgiri.

Aceste dezamăgiri nu vin neapărat de la nivel personal, ci mai degrabă din modul în care omul se comportă cu semenii săi, cu animalele și cu întreaga natură.