Abandonment of self before the absolute Self
(în română, mai jos)
I place myself in your hands, Absolute Being, please guide me! Open the heart and mind of this humble human to know you! For millennia, humanity has seen you as the lord of the heavens, seeking your protection and blessings. I thank you for revealing yourself in this form, taming the impulsive urges inherited through this body.
This vessel, crafted from the elements of the earth, is not and never will be holy, but it can be guided by the love and wisdom you have sown within us.
I, a mere human subject to all frailties, feel awakened as if from a dream. When you breathed life into me, infusing energy into the chemical elements of this body, you also gifted me the chance to know the absolute truth. For millennia, we thought of ourselves as two—you, the adored, and I, the adorer—but this illusion is dissolving. I’ve always called “I” to the reflection in the mirror, named on a piece of paper. But what am I without you, my Love? Why would you grant a stranger the magic of your life, leaving them to fend like an abandoned child in the jungle’s thickets? It would make no sense, Source of my Life.
I believe with all my being that, along with the magic of life, you placed yourself in the heart of every living being to explore creation, contemplation, and love. I was never just me—I have always been you. You gave life for your glory, for before creation, there was only One—a single reality, a single essence. You experienced joy and sorrow through this body, embracing every challenge. You left your infinite power in your Absolute Reality and came to this Earth with only love and the hope of rediscovering yourself through loving, searching, suffering, and stumbling like a child on life’s paths.
My supreme love, nectar of my heart, I now fully recognize you. If I let go of myself, it is not for a stranger but for my Absolute Self. I declare you, Source of my life, the rightful owner of this body, this mind, and this soul! Rejoice through them in this earthly life as long as you wish, my Love. I have surrendered to you and can no longer see myself apart from you. Whatever happens in my life, I will now accept as your will, trusting that your decisions for this being are the best.
I will continue to adore you, my Source of life, as a second presence, for love can only be expressed between two. Yet, in my heart, I will always know that I am you, and I will no longer resist anything you bring into my life. Because your love has opened my heart and mind, I know beyond doubt that all my experiences will be filled with beauty, hope, and positivity—for love attracts only love, and light leaves no room for darkness.
Source of my Life, guide me as you would guide yourself, drawing on your original wisdom, now freed from the illusion that I was ever separate from you.
*
În mâinile tale mă las, Ființă Absolută, te rog, călăuzește-mă! Deschide inima și mintea acestei firave ființe umane să te cunoască! De mii de ani omul te vede ca pe un stăpân al Cerurilor, cerând de la tine protecție și bunăstare. Îți mulțumesc că te-ai arătat lui în această formă și i-ai îmblânzit pornirile impulsive moștenite prin trupul său.
Acest vehicul, construit din elementele Pământului, nu a fost și nu va fi niciodată sfânt, dar poate fi ținut sub control de dragostea și inteligența pe care ai sădit-o în om.
Eu, cel care prin corpul meu sunt doar o ființă umană nesemnificativă, supusă tuturor vicisitudinilor, mă simt trezit ca dintr-un vis.
Când mi-ai dat viață, punând energie în elementele chimice ce alcătuiesc acest corp, mi-ai dat și posibilitatea să cunosc adevărul absolut. De mii de ani am considerat că suntem doi, adoratul și adoratorul, dar această imagine începe să se dizolve. Am zis întotdeauna „eu” celui pe care l-am văzut în oglindă și m-am auzit strigat de numeroase ori cu un nume scris pe o foaie de hârtie. Dar ce sens am eu fără tine, Dragostea mea? De ce ai da unui străin magia vieții tale, lăsându-l să se descurce ca un copil abandonat în hațișurile junglei? Nu ar avea niciun sens, Sursă a Vieții mele. Cred cu toate puterile mele că, odată cu magia vieții, tu însuți te-ai așezat în inima ființelor vii pentru a explora creația, contemplarea și dragostea.
Eu nu am fost niciodată eu, ci am fost permanent tu. Ai dat viață pentru gloria ta, căci înainte de creație nu putea fi decât Unul - o singură realitate și un singur principiu. Ai experimentat viața prin acest corp cu bucurie și tristețe, asumându-ți toate provocările. Ți-ai lăsat puterile absolute în Realitatea ta Absolută și ai venit pe acest Pământ doar cu dragostea și speranța că te vei regăsi iubind, căutând, suferind și împiedicându-te ca un copil pornit pe drumurile vieții.
Dragostea mea supremă, nectar al inimii mele, eu te recunosc acum în întregime. Dacă renunț la mine, nu o fac în favoarea unui străin, ci în favoarea Sinelui meu Absolut.
Te declar pe tine, Sursă a Vieții mele, proprietară de drept a acestui corp, a acestei minți și a acestui suflet! Bucură-te prin ele de viață, Dragostea mea, cât dorești tu pe acest Pământ. Eu m-am abandonat ție și nu mă mai pot vedea separat de tine. Orice se va întâmpla în viața mea voi considera de acum înainte că este voința ta, iar deciziile pe care le vei lua în această ființă sunt cele mai bune.
Te voi adora în continuare, Sursa mea de Viață, ca pe o a doua persoană, pentru că dragostea se poate exprima doar între două ființe, dar voi ști permanent în inima mea că eu sunt tu, și nu voi mai opune nicio rezistență în fața tuturor lucrurilor pe care le vei aduce în viața mea.
Pentru că dragostea de tine mi-a deschis inima și mintea, știu mai presus de orice îndoială că tot ce va veni în experiențele mele va fi încărcat de frumusețe, speranță și pozitivitate, căci iubirea poate atrage doar iubire, iar lumina nu va lăsa întunericului posibilitatea să apară.
Sursă a Vieții mele, te rog, călăuzește-mă de acum înainte așa cum te-ai călăuzi pe tine, apelând la înțelepciunea ta originală, eliberată acum de opoziția iluziei că am fost vreodată diferit de tine.
I place myself in your hands, Absolute Being, please guide me! Open the heart and mind of this humble human to know you! For millennia, humanity has seen you as the lord of the heavens, seeking your protection and blessings. I thank you for revealing yourself in this form, taming the impulsive urges inherited through this body.
This vessel, crafted from the elements of the earth, is not and never will be holy, but it can be guided by the love and wisdom you have sown within us.
I, a mere human subject to all frailties, feel awakened as if from a dream. When you breathed life into me, infusing energy into the chemical elements of this body, you also gifted me the chance to know the absolute truth. For millennia, we thought of ourselves as two—you, the adored, and I, the adorer—but this illusion is dissolving. I’ve always called “I” to the reflection in the mirror, named on a piece of paper. But what am I without you, my Love? Why would you grant a stranger the magic of your life, leaving them to fend like an abandoned child in the jungle’s thickets? It would make no sense, Source of my Life.
I believe with all my being that, along with the magic of life, you placed yourself in the heart of every living being to explore creation, contemplation, and love. I was never just me—I have always been you. You gave life for your glory, for before creation, there was only One—a single reality, a single essence. You experienced joy and sorrow through this body, embracing every challenge. You left your infinite power in your Absolute Reality and came to this Earth with only love and the hope of rediscovering yourself through loving, searching, suffering, and stumbling like a child on life’s paths.
My supreme love, nectar of my heart, I now fully recognize you. If I let go of myself, it is not for a stranger but for my Absolute Self. I declare you, Source of my life, the rightful owner of this body, this mind, and this soul! Rejoice through them in this earthly life as long as you wish, my Love. I have surrendered to you and can no longer see myself apart from you. Whatever happens in my life, I will now accept as your will, trusting that your decisions for this being are the best.
I will continue to adore you, my Source of life, as a second presence, for love can only be expressed between two. Yet, in my heart, I will always know that I am you, and I will no longer resist anything you bring into my life. Because your love has opened my heart and mind, I know beyond doubt that all my experiences will be filled with beauty, hope, and positivity—for love attracts only love, and light leaves no room for darkness.
Source of my Life, guide me as you would guide yourself, drawing on your original wisdom, now freed from the illusion that I was ever separate from you.
*
În mâinile tale mă las, Ființă Absolută, te rog, călăuzește-mă! Deschide inima și mintea acestei firave ființe umane să te cunoască! De mii de ani omul te vede ca pe un stăpân al Cerurilor, cerând de la tine protecție și bunăstare. Îți mulțumesc că te-ai arătat lui în această formă și i-ai îmblânzit pornirile impulsive moștenite prin trupul său.
Acest vehicul, construit din elementele Pământului, nu a fost și nu va fi niciodată sfânt, dar poate fi ținut sub control de dragostea și inteligența pe care ai sădit-o în om.
Eu, cel care prin corpul meu sunt doar o ființă umană nesemnificativă, supusă tuturor vicisitudinilor, mă simt trezit ca dintr-un vis.
Când mi-ai dat viață, punând energie în elementele chimice ce alcătuiesc acest corp, mi-ai dat și posibilitatea să cunosc adevărul absolut. De mii de ani am considerat că suntem doi, adoratul și adoratorul, dar această imagine începe să se dizolve. Am zis întotdeauna „eu” celui pe care l-am văzut în oglindă și m-am auzit strigat de numeroase ori cu un nume scris pe o foaie de hârtie. Dar ce sens am eu fără tine, Dragostea mea? De ce ai da unui străin magia vieții tale, lăsându-l să se descurce ca un copil abandonat în hațișurile junglei? Nu ar avea niciun sens, Sursă a Vieții mele. Cred cu toate puterile mele că, odată cu magia vieții, tu însuți te-ai așezat în inima ființelor vii pentru a explora creația, contemplarea și dragostea.
Eu nu am fost niciodată eu, ci am fost permanent tu. Ai dat viață pentru gloria ta, căci înainte de creație nu putea fi decât Unul - o singură realitate și un singur principiu. Ai experimentat viața prin acest corp cu bucurie și tristețe, asumându-ți toate provocările. Ți-ai lăsat puterile absolute în Realitatea ta Absolută și ai venit pe acest Pământ doar cu dragostea și speranța că te vei regăsi iubind, căutând, suferind și împiedicându-te ca un copil pornit pe drumurile vieții.
Dragostea mea supremă, nectar al inimii mele, eu te recunosc acum în întregime. Dacă renunț la mine, nu o fac în favoarea unui străin, ci în favoarea Sinelui meu Absolut.
Te declar pe tine, Sursă a Vieții mele, proprietară de drept a acestui corp, a acestei minți și a acestui suflet! Bucură-te prin ele de viață, Dragostea mea, cât dorești tu pe acest Pământ. Eu m-am abandonat ție și nu mă mai pot vedea separat de tine. Orice se va întâmpla în viața mea voi considera de acum înainte că este voința ta, iar deciziile pe care le vei lua în această ființă sunt cele mai bune.
Te voi adora în continuare, Sursa mea de Viață, ca pe o a doua persoană, pentru că dragostea se poate exprima doar între două ființe, dar voi ști permanent în inima mea că eu sunt tu, și nu voi mai opune nicio rezistență în fața tuturor lucrurilor pe care le vei aduce în viața mea.
Pentru că dragostea de tine mi-a deschis inima și mintea, știu mai presus de orice îndoială că tot ce va veni în experiențele mele va fi încărcat de frumusețe, speranță și pozitivitate, căci iubirea poate atrage doar iubire, iar lumina nu va lăsa întunericului posibilitatea să apară.
Sursă a Vieții mele, te rog, călăuzește-mă de acum înainte așa cum te-ai călăuzi pe tine, apelând la înțelepciunea ta originală, eliberată acum de opoziția iluziei că am fost vreodată diferit de tine.
Comentarii
Trimiteți un comentariu