Dreapta Cale a CER-ilor

(use the Translate app from the Blogger menu ≡ to read the article in your preferred language) „A te simți CER nu este o dorință pe care ți-ai pus-o, ci un dar pe care l-ai primit.” Ca inițiator al Căii Spirituale a CER-ilor, te invit să îți apleci atenția asupra acestui articol și a celui de la finalul său numit "Cine sunt CER-ii?", încercând să găsești elemente pe care să le aplici în viața ta. Funcția mea în cadrul acestei organizații de constiință este pur onorifică. În ea nu este nevoie de persoane cu rol executiv. CER-ii nu au nicio  obligație în afară de aceea de a-și mulțumi propria conștiință.  Alinierea la o autentică călătorie spirituală implică venerație profundă pentru viață. Noi, CER-ii, observăm cum consumul de carne, sau orice implicare în suprimarea vieții animalelor, creează un blocaj pe calea spre o înțelegere superioară a esenței sacre a existenței. Calea noastră sugerează că pacea interioară se adâncește atunci când alegem bunătatea și non-violența față d...

(use the Translate app from the Blogger menu ≡ to read the article in your preferred language) ***** Când a apărut lumina, Universul a produs-o din iubire. Soarele o produce tot din iubire. Un om își poate crea, la rândul lui, un mic soare interior tot prin iubire. Eu cred că sentimentul cald pe care îl simțim în piept atunci când iubim este o sursă de energie din care inima noastră spirituală crește. Cred că, în timp, această inimă ne poate depăși corpul în dimensiune, apoi poate depăși Pământul și, în cele din urmă, poate crea o stea nouă. Puterea iubirii este nelimitată, precum căldura; a urii însă este limitată, precum frigul. Peste o anumită limită, ura nu mai are nicio motivație și se sfârșește. Electronii încetează să se mai învârtă în jurul nucleului atomic, iar forma de existență alcătuită din acei atomi își dorește moartea absolută. Dar acest fapt nu se întâmplă, pentru că în atom există un nucleu ce are înmagazinat în el un fragment din Inteligența Absolută care intervine de...

(use the Translate app from the Blogger menu ≡ to read the article in your preferred language) Când sufletul unei ființe s-a întrupat pe această planetă, a primit un Soare care să-i ghideze pașii. Soarele, cea mai înaltă expresie a Divinității în acest sistem cosmic de legi, i-a oferit energie pentru minte și trup. Experiența vieții i-a arătat, însă, mai târziu, că orice sprijin exterior este temporar, raportat la eternitatea sufletului. Această revelație a pus conștiința ființei într-o dilemă profundă. "Dacă mă voi lăsa la voia întâmplării," și-a spus, "voi porni iar din cea mai neagră ignoranță, iar sufletul meu, identitatea mea absolută, va primi o stea, o planetă și un trup care să-i susțină viața de la nivelul de amibă. Miliarde de ani îmi vor trebui ca să ajung din nou la acest nivel. În tot acest timp, voi suferi cele mai atroce tratamente de la ființele inconștiente care mă vor înconjura. Ce să fac?" Atunci, Divinitatea, stăpâna Universului, sinele și sursa...

(use the Translate app from the Blogger menu ≡ to read the article in your preferred language) Sinele, Divinitatea, Viața—această realitate vie, cu mii de nume, îmi dă tot mai multe semne că ar trebui să mă concentrez pe lucruri mai stabile decât omul. Omul, îmi spune această prezență inefabilă, este o mână de praf pe care vânturile vieții îl bat încoace și încolo. De îndată ce-l vezi într-o formă și începi să ai încredere în el, același vânt nemilos îl spulberă și-l reașează într-o altă formă, care de această dată îți poate fi ostilă. Îmi cere să-mi îndrept atenția spre lucruri mult mai stabile, dar la fel de vii ca și el, precum copacii, munții, râurile, marea, Luna, Soarele și cerul. Mă asigură astfel că sufletul meu își va găsi liniștea, evitând o imensitate de dezamăgiri. Aceste dezamăgiri nu vin neapărat de la nivel personal, ci mai degrabă din modul în care omul se comportă cu semenii săi, cu animalele și cu întreaga natură.

(use the Translate app from the Blogger menu ≡ to read the article in your preferred language) „A te simți CER nu este o dorință pe care ți-ai pus-o, ci un dar pe care l-ai primit.” Cele trei principii ale CER-ilor 1. Renunță la orice aliment de origine animală pentru a nu mai fi părtaș la cel mai mare rău ce se poate face unei ființe vii, anume deposedarea de viață împotriva voinței ei și, totodată, pentru a nu mai reînnoi instinctele animale din interiorul tău prin informațiile genetice pe care aceste alimente le conțin. 2. Concentrează-te să vezi partea luminoasă a vieții și respectă cu venerație toate curentele spirituale ale lumii, pentru că toate provin dintr-o inspirație divină. Privește cu încredere metodele lor de meditație, autosugestie și rugăciune, căci au fost verificate în timp și și-au dovedit eficiența. Folosește-le doar pe acelea care sunt compatibile cu tipologia ta arhetipală! 3. Abandonează-te în mâinile Divinității, acea singularitate veșnic misterioasă, acceptată ...

(use the Translate app from the Blogger menu ≡ to read the article in your preferred language) Universul ni se arată exact cum îl gândim și ne iubește exact cum îl iubim. Tot ce emitem se întoarce la noi cu provocări noi, definind farmecul vieții. Unele experiențe ne binecuvântează, altele sunt pentru a ne arata unde am greșit. Pe unele ne e drag să le repetăm, de altele vrem să fugim. „Umbra” nu ne părăsește niciodată.  Pentru a avea mereu căldură în suflet trebuie să începem cu căldura din minte. Asupra aparatului intelectual avem oarecare control, asupra celui emoțional nu avem niciunul.

(use the Translate app from the Blogger menu ≡ to read the article in your preferred language) Azi dimineață fiul meu, care nu e vegan și nici măcar vegetarian, mi-a relatat o poveste foarte interesantă. Unul din profesorii săi de liceu, probabil omnivor convins, obișnuia să le spună că veganismul este o prostie inutilă. Iar ca să-și întărească spusele le oferea elevilor săi următoarea poveste: Un  scriitor vegan foarte renumit și-a convins fiica să renunțe la alimentele de origine animală. Dar cu timpul starea ei de sănătate s-a înrăutățit. După șapte ani de veganism ea a decis în cele din urmă să se întoarcă la regimul omnivor. A început să consume iarăși carne și, ca prin minune, starea ei de sănătatea s-a îmbunătățit. Voi ce credeți despre această poveste?! Opriți-vă un pic și meditați asupra răspunsului. Acum, dacă îmi permiteți, îmi voi spune și eu opinia: această relatare este adevărată. Regimul omnivor este superior celui vegan, uneori. Dar când? Atunci când oamenii au o vi...